понедельник, 15 ноября 2010 г.

"Singurul om care slujeşte Moldovei!"


A 5-a profesie a Maei Laguta
Sujeşte poporului Moldovei şi crede că este singurul om care face acest lucru. Cu acest slogan, doamna cu 4 profesii, se lansează în campania electorală. Maia Laguta, cea care face circ din orice conferinţă sau dezbatere, optează să reprezintă interesele persoanelor în etate în parlament.
Popularitatea sa vine din abundenţa vizionărilor pe NET ale protestelor pe care le organizează.  La fiecare conferinţă de presă vine cu jumătate de oră mai devreme. Machiată până la exagerat, îmbrăcată în rochii mulate sau fustiţe scurte, dă împresia unei fetişcane. Se străduie să salute respectuos publicul prezent şi să-l ieie la întrebat ce unitate mass-media reprezintă.
Nu se sfieşte să-şi demonstreze nemulţumirea faţă de un anumit post TV sau ziar, care au arătat-o dintr-un unghi nefavorabil.
Eroina tuturor bătrânilor îşi preamăreşte meritele învăţării limbii de stat de câte ori este rugată să vorbească în română.
De obicei, conferinţele sale încep cu: „Am fost iarăşi agresată. Nu le-a fost ruşine să deie într-o doamnă!” Şi se tremină cu: „...Dar nu mă tem de nimeni!”
Făgaşul discuţiilor ia întotdeauna întorsături radicale. Maia Laguta are grijă să-şi etaleze talentul actoricesc prin replici dure, timbrul ridicat, mimici exagerate şi gesticulări în stânga şi-n dreapta. A urmat şcoala moscovită teatrală „B. Şciukin”. E actriţă în viaţa reală şi vestită protestatară.
Deranjată de afirmaţiile lui Ghimpu, în care acesta declară că basarabenii sunt români, Laguta îşi exprimă nemulţumirea prin: ” Ghimpu să nu mai zică despre noi că suntem români!”
Rusoaica cu cetăţenie moldovenească, după cum o numeşte preşedintele interimar, se declară o creştină ortodoxă. Luptă pentru ca în faţa Guvernului şă-şi găsească locul cele 10 porunci.
Acum, speră că la aceste alegeri să întrunească mai mult de 0,06%, decât în scrutinul din 2005. Atunci 1,011 de voturi nu i-au permis să depăşească pragul electoral de 3 %.

Sfaturi pentru românofobie


                                                                            În Europa fără vize
E început de campanie electorală. Casa de Cultură USM roieşte de studenţi şi profesori. Membrii de partid repartizează locuri. Cadrele profesorale sunt rugate să vină în primele rânduri. Lojele sunt ocupate. Sala e arhiplină. Nu te mai poţi aşeza. Câţiva băieţi aduc scaune. Pe scenă stau falnice drapelul ţării şi simbolul PLDM. E gălăgie. Deodată la ecranul improvizat apare publicitatea electorală „Moldova fără sărăcie”. Filat nu vine. Publicitatea se repetă de 13 ori în acest timp.
După 36 minute apare grăbit, cu faţa istovită, premierul RM, liderul PLDM, V. Filat. Este întâmpinat cu aplauze şi chiuit. Sala se ridică în picioare. Acesta s-a aşteptat. Zâmbeşte.
Anunţă din start c-ar fi vrut să se întâlnească cu cei prezenţi aici nu în cadrul campaniei electorale. Reiese că toate simbolurile ce reprezintă direcţia liberal-democrată sunt deprisos.
Spune că sloganul PLDM este un angajament personal: „Nu e suficient să faci declaraţii, de aceea venim cu angajamente: pensia minimă 1300 lei, conectarea la reţeaua de gaze naturale şi asigurarea cu apă potabilă, reabilitarea drumurilor. Obiectivul numărul 6 vizează tinerii.” Aceştia aplaudă. Se bucură când aud promisiunile premierului de a-i asigura cu locuinţe, de a creşte locurile de muncă.
Ca prim-obiectiv, Filat numeşte integrarea europeană, ca până în 2012 să se circule în Europa fără vize.
Prim-ministrul asigură că nu vine doar cu vagi expuneri, dar PLDM are experienţa necesară şi prietenii, partenerii care vor finanţa.
În încheiere, liderul PLDM îndeamnă publicul să voteze pentru un viitor al tinerilor în propria ţară.
Sala aplaudă iarăşi. E linişte. Vlad Filat, pe un ton ironic şi glumeţ, specifică că dacă nimeni n-are întrebări, are el răspunsuri interesante.
Prima întrebare îl loveşte chiar în „moalele capului”. Un vorbitor de limba rusă e indignat de promisiunile premierului şi nu-i este cert unde să lucreze, dacă locuri de muncă nu-s. Cei din sală aplaudă.
Vlad Filat, cu o mâină în buzunar, cu alta gesticulează, încearcă să răspundă. Publicul aplaudă mai tare de această dată. E ca o întrecere: cine răspunde mai bine şi cine întreabă mai bine, iar studenţii sunt arbitri.
Premierul evidenţiază că relaţia dintre RM şi România, după 28 noiembrie va fi una firească: „Pentru cei care suferă de românofobie, să citească din istorie”, îi sfătuie acesta.
În ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, va fi bazată pe interesul naţional al RM, că ea să aibă beneficii, mai adaugă Filat.
Prim-ministrul dă de înţeles că 7 aprilie rămâne un subiect incert. Este profund indignat de mersul anchetei şi nu are dreptul să intervină.
Ceva mai îmbucurătoare s-a dovedit a fi problema cu Transnistria. În viziunea lui Filat, aceasta se ameliorează. S-a reuşit ridicarea nivelului discuţiilor.
Întrebat dacă e mulţumit de realizările sale, a răspuns: „Eu, de felul meu, sunt perfecţionist. A fost puţin 1 an, dar să nu vorbim de moştenirea Guvernului. Daţi-ne mandatul şi o să vedeţi c-o să reuşim.”
Cineva are îndrăzneala să-l întrebe de ce are mereu faţa obosită. Îşi scarpină bărbia şi face o expresia a feţei şi mai chinuită.
Întrebările îl provoacă. Se mişcă de pe un picior pe altul. Nu-şi mai controlează răspunsurile. Se adreasează unui interlocutor: „Dragul meu!”
Devine răutăcios. Nu mai are răbdare să asculte doritorii de a-l interoga. Cu un zâmbet viclean şi mândru că dă răspunsuri pe măsură, Vlad Filat îşi ia rămas  bun de la cei prezenţi. Dar nu înainte de a atenţiona publicul că această întâlnire n-are nici o legătură cu aderarea rectorului USM, Gheorghe Ciocan, în luna iulie, la PLDM.

Cu PD sau PLDM?


Campanie electorală de 1,5 milioane de lei
E rebelul miliardar de acum al „politicii” moldoveneşti. E al doilea candidat, după Valeriu Pleşca. Al 15 din buletinul de vot. Şi tot al doilea în topul celor mai bogaţi moldoveni, după Oleg Voronin. E omul de afaceri Gabriel Stati.
Astăzi, 1 noiembrie, se lansează oficial în campania electorală. Sute de studenţi din cadrul ULIM aşteaptă nerăbdători întâlnirea cu acesta. Sunt curioşi să vadă un om atât de bogat şi de controversat. Cu nopţi petrecute în discoteci, bani aruncaţi în stânga şi-n dreapta, divorţ şi aventuri, despre care se scrie în presă. Tinerii îl consideră de-al lor. Băiat dintr-un cartier de la Poşta Veche. Cum avea să declare în presa autohtonă, n-a fost întotdeauna de bani gata. A locuit la parter cu 16 persoane – toate rude.
Cu accentul rusesc, semn că-i băiat de oraş, enumeră cele 3 priorităţi din programul său: politici de tineret, atragerea investiţiilor şi locuri de munci, dezvoltarea businessului mic şi mijlociu.
Are putere de convingere. Tinerii ascultă, fără a face mare gălăgie. Sunt atraşi de capital sau de punctele din program. Până acum a cheltiut 1,5 milioane de lei în campania electorală.
Întrebat cu cine va conlucra în parlament, a răspuns apăsat: „Doar cu forţele democratice!”
E aproape imposibil unui prosper om de afaceri care se încumetă să poarte mocasini sau adidaşi la cel mai glamuros costum, să-i placă stabilitatea.
Moştenitorul holdingului ASCOM GROUP, evaluat la peste 2 miliarde de dolari, afaceristul care are în palmares cuceriri precul Ileana Lazariuc, Natalia Diacov, Cristina Rus, atrage tot electoratul tânăr feminin.
Iubeşte să petreacă, să-şi sărbătorească ziua de naştere în localuri scumpe, cu invitaţi de peste hotare, ca Tina Candîlache, cu fete frumoase. Din invitaţi nu lipseşte soţia sa. Nu e familist. O respectă, pentru că-i mama copiilor lui. Nici să se căsătorească n-a dorit. „Natalia a vrut!”, avea să declare el. Nu se sinchiseşte să sărute o domnişoară top-model şi să-i spună cât este de frumoasă în prezenţa soţiei.
Şi-a construit imaginea unui om de afaceri care nu se dă în lături de la afişarea bogăţiei. A apărut de nenumărate ori în presă datorită maşinilor de lux achiziţionate – Ferrari, Hummer.
El a făcut apelul public pentru schimbarea conducerii comuniste la alegerile din 5 aprilie.
Valeriu Gurbulea, în legătură cu acest fapt, avea să menţioneze: „Vom cerceta cazul implicării lui Stati în organizarea şi finanţarea acţiunilor de protest.”
Acum îşi face o carieră şi în politică. Termină discursul. Este aplaudat. Iese la fel de grăbit după cum a intrat. În sală se mai vorbeşte de el.
Aud o discuţie: „- Cu cine o să facă Alianţă?” „- Cu PLDM, desigur.” „- Nu, Chiril Lucinschi e în PD. El este foarte aproape de fostul preşedinte moldovean, Petru Lucinschi. Cred că şi el o să se alipească la PD.” Nu comentez.

"Lupu'" cu accent românesc şi cu viziuni pro-ruse


Despre neutralitatea ţării cu accent românesc
Cu paşi fermi se apropie de scenă. Urcă scările, dar privirea vicleană e îndreptată asupra publicului. Campania electorală l-a adus aici, la Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul. E 3 noiembrie. N-a rămas mult până la alegerile parlamentare.
E îmbrăcat la patru ace, cum îi stă bine unui politician. Prezenţa cravatei îl cataloghează drept un supus al regulilor diplomatice. Nu vrea să iasă în evidenţă.  Se sprijină cu toată înălţimea de tribună. Îşi începe discursul. Prin optica ochelarilor cuprinde stăruitor contingentul de studenţi şi profesori. Vorbeşte frumos pe un ton autoritar. Îl moşteneşte de la tatăl său. Acesta, ca un profesor adevărat, iubea disciplina.
Din când în când, face o pauză. Nu pentru că şi-a uitat gândul. Tocmai aşa dă o importanţă mai mare frazelor ulterioare. Ştie să se facă auzit. În sală e linişte. E zgârcit la zâmbete. Expresia serioasă şi pe alocuri gravă a feţei, accentul românesc, cuvintele bine-gândite devin un paradox în cazul când preferinţele lui muzicale sunt Zdob şi Zdub.
Îşi sfârşeşte discursul. E mulţumit de sine. Nu-l caracterizaeză nerăbdarea lui Filat sau pauzele lungi ale lui Ghimpu. E calculat. Mulţi, datorită acestei trăsături îl vor preşedinte. Şi el se vrea. Nu ascunde asta. Şi-ar trăda principiile democratice şi s-ar alinia la cele comuniste pentru asta, după cum s-a desprins din context în cadrul emisiunii „În profunzime.”
Câţiva studenţi stau cu mâinile ridicate. Îi adresează o întrebare. Lupu răspunde cu un limbaj de lemn. Aşteptările studentului n-au fost pe măsură: „- Ai înţeles ceva?”, îl întreabă vecinul său. „- Nu. Nici nu-l mai întreb”, dezamăgit răspunde cel care l-a interogat.
Cineva îi adresează o întrebare referitor la limba pe care o vorbeşte. Nu se sinchiseşte să răspundă: „Eu cred că aceste subiecte care ţin de identitate, istorie, limbă nu sunt chinesenţa priorităţilor pentru ţară şi pentru clasa politică. Noi avem probleme de care depinde dezvoltarea ulterioară a statului nostru: dezvoltarea economică, cum oprim migraţia, cum atragem investiţiile.
Un profesor se interesează de ce nu merg ca un blog la anticipate, nu fiecare formaţiune în parte. Se gândeşte preţ de câteva secunde, ca apoi să vină cu: „Să mergem ca un blog e o idee care cere o examinare minuţioasă şi atentă. Suntem diferiţi ca ideologie, ca segmente electorale. Cum poate un partid care pledează pentru neutralitatea ţării să vină într-un blog cu un partid care pledează pentru aderarea ţării la NATO?”
Întrebările s-au epuizat. Nu aşteaptă să mai fie gândite. Îi salută respectuos pe cei prezenţi şi se îndreaptă cu acei paşi fermi spre ieşire.

Despre tinereţe fără bătrâneţe


Mihai Ghimpu vrea tinereţe fără bătrâneţe
Tineri îmbrăcaţi în albastru împart fluturaşi electorali: Spuneţi da! Europei, spuneţi pa! Sărăciei!” La numai doi paşi, urnele de gunoi sunt neîncăpătoare pentru fluturaşii de culoarea cerului. Studenţi, profesori urcă scările Casei de Cultură USM. Campania electorală e în toi. E prima după-amiază de marţi a lui noiembrie – luna alegerilor. PL e al doilea partid care vine la Casa de Cultură pentru a-şi prezenta programul. În urmă cu o săptămână Vlad Filat, liderul PLDM s-a întâlnit cu studenţii şi profesorii de aici.
E ora 12:59. Sala nu e agitată ca la întâlnirea cu premierul. Locurile din lojă nu sunt ocupate. Şi la parter nu e mare îmbulzeală.
La oră fixă intră şi Mihai Ghimpu. O dată cu el şi presa se face văzută. Fără cravată, îmbrăcat într-o scurtă simplă, pare a fi un om de rând, mai degrabă, decât preşedinte. Întinde mâina dreaptă celor din primul rând şi urcă pe scenă. Acolo îl întâlneşte doar simbolul UE, aşternut cu grijă pe masă. Fără drapel, stemă, scena e diferită de cea a PLDM.
În sală două voci vorbesc în şoapte: „-Nu-mi place de dânsul. Seamănă a ţărănoi.”  „- Mai bine era Chirtoacă preşedinte!”, se aude al doilea glas.
La tribună, Gheorghe Ciocan, rectorul pld-mist, îndeamnă publicul să se ridice şi să-l salute pe liderul PL. „Domnule Preşedinte, ne-am adunat să ne spuneţi că totul e beton”, îşi începe discursul Ciocan. Ca în continuare, Mihai Ghimpu să vină cu: „Important e ca betonul să fie de calitate europeană!”
Conştient de paradoxul sloganului „Schimbarea până la capăt!”, preşedintele interimar a ţinut să explice ce reprezintă în viziunea lui aceasta. Pe cei din sală nu-i interesează: „Dă-mi telefonul tău. Ai muzică?”, vocea din sală iarăşi se face auzită. Se pare că doar la discotecă pe tineri îi interesează persoana lui Mihai Ghimpu.
Explicaţia ingenioasă  a sloganului, dată de preşedinte a stârnit râsul mulţimii: „Tinereţe fără bătrâneţe. Iată ce înseamnă. Tinerii care n-au media necesară de a intra la învăţat şi bani de contract, să aibă posibilitate de a lua credit şi de a-l întoarce doar când o să se angajeze. Să nu fie salvarea Italia, Turcia.”
Nici frazele promiţătoare nu atrag atenţia publicului plictisit. Doar sunetul telefonului nedeconectat al liderului a înviorat privirile.
Pauzele lungi dintre cuvinte şi patosul cu care vorbeşte despre independenţă, România, proiectul Constituţional, l-au făcut să răguşească.
Îndrăzneţ, îl numeşte pe ex-procurorul general, Valeriu Zubco, „Zubic”. Experienţa anterioară cu „Şutilă” nu-l sinchiseşte.
Îi numeşte „Patrioţii Moldovei” pe Voronin, Tkaciuc, Mişin. Se arată profund indignat de faptul că în cazul când spune că-l cheamă Mihai, vrea unire cu România, iar dacă Mişa – e de-al lor.
Patriotismul din vocea sa este auzit de puţinii studenţi rămaşi. Întrebări nu prea sunt, dar preşedintele răspunde în continuu. Are răbdarea pe care alţii n-o au.

Cum o să-şi facă datoria "Soarele"


„Soarele” la Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul
Încă un partid face campanie electorală la Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul. AMN sau „Soarele”,cum este numit în popor, vorbeşte despre cum o „să-şi facă datoria” după 28 noiembrie.
„Serafică fără frică” nu este prezent la întâlnirea cu studenţii şi profesorii. Meritele echipei AMN sunt expuse de către Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor.
Contingentul Colegiului e obişnuit cu omniprezenţa partidelor. Auzi pe culuoare: „- Azi cine vine?” „- Urecheanu!”, se desprinde un răspuns. „- O să vin, o să ne „pricalim”.
În sală, gălăgia dispare când Leonid Bujor păşeşte grăbit pe scenă. Acolo nici zvanie de flăguleţe sau drapele, care ar reprezenta partidul.
Ca şi colegul său, S.Urecheanu, Ministrul Educaţiei, ia luat în zeflemea pe comunişti. Revoltător, şi-a dat întrebarea retorică: „Cum poate să ajungă, Oleg Voronin, fiul ex-preşedintelui, miliardar într-o ţară săracă.”  Îşi trage aer în piept, de parcă mai vrea să mai spună ceva, dar ezită. Lasă comentariile după S. Urecheanu!
Mândru de sine, Ministrul Educaţiei, vorbeşte despre realizări: „ Acum orice persoană îşi poate continua studiile, indiferent de vârsta pe care o are. Am reuşit să prelungim termenul de acţiune al Acordului dintre Ministerele Educaţiei din Republica Moldova şi Ucraina, ceea ce înseamnă că 100 de tineri din ţara noastră pot obţine burse de studii în universităţile din Ucraina. Tot atâţia şi în Bulgaria. La fel, tinerii pot studia şi în Rusia, Turcia, China, Cehia, Cipru, Marea Britanie.”
Cineva din sală îl întreabă despre campania lui Pasat. Un zâmbet şiret îi răsare pe faţă. De parcă aştepta întreabarea şi cu mare poftă îl atacă pe acesta. Se arată indignat de faptul că Pasat s-a întors cu 12 milioane de lei de acolo, deşi n-a lucrat nicăieri.
Întrebări nu mai are nimeni. Publicul e agitat. După o oră şi 20 minute sunt epuizaţi toţi. Leonid Bujor nu se grăbeşte să plece.
Îndeamnă profesorii să pună mai presus de toate demnitatea. Aceştia nu înţeleg ce acunde acest cuvânt.
La emisiunea „Ţara lui Dogaru”, Bujor a declarat că profesorii se fac vinovaţi de faptul că acceptă lunar sume de bani de la părinţi.