Cum o să-şi facă datoria "Soarele"

„Soarele” la Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul

Încă un partid face campanie electorală la Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul. AMN sau „Soarele”,cum este numit în popor, vorbeşte despre cum o „să-şi facă datoria” după 28 noiembrie.

„Serafică fără frică” nu este prezent la întâlnirea cu studenţii şi profesorii. Meritele echipei AMN sunt expuse de către Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor.

Contingentul Colegiului e obişnuit cu omniprezenţa partidelor. Auzi pe culuoare: „- Azi cine vine?” „- Urecheanu!”, se desprinde un răspuns. „- O să vin, o să ne „pricalim”.

În sală, gălăgia dispare când Leonid Bujor păşeşte grăbit pe scenă. Acolo nici zvanie de flăguleţe sau drapele, care ar reprezenta partidul.

Ca şi colegul său, S.Urecheanu, Ministrul Educaţiei, ia luat în zeflemea pe comunişti. Revoltător, şi-a dat întrebarea retorică: „Cum poate să ajungă, Oleg Voronin, fiul ex-preşedintelui, miliardar într-o ţară săracă.”  Îşi trage aer în piept, de parcă mai vrea să mai spună ceva, dar ezită. Lasă comentariile după S. Urecheanu!

Mândru de sine, Ministrul Educaţiei, vorbeşte despre realizări: „ Acum orice persoană îşi poate continua studiile, indiferent de vârsta pe care o are. Am reuşit să prelungim termenul de acţiune al Acordului dintre Ministerele Educaţiei din Republica Moldova şi Ucraina, ceea ce înseamnă că 100 de tineri din ţara noastră pot obţine burse de studii în universităţile din Ucraina. Tot atâţia şi în Bulgaria. La fel, tinerii pot studia şi în Rusia, Turcia, China, Cehia, Cipru, Marea Britanie.”

Cineva din sală îl întreabă despre campania lui Pasat. Un zâmbet şiret îi răsare pe faţă. De parcă aştepta întreabarea şi cu mare poftă îl atacă pe acesta. Se arată indignat de faptul că Pasat s-a întors cu 12 milioane de lei de acolo, deşi n-a lucrat nicăieri.

Întrebări nu mai are nimeni. Publicul e agitat. După o oră şi 20 minute sunt epuizaţi toţi. Leonid Bujor nu se grăbeşte să plece.

Îndeamnă profesorii să pună mai presus de toate demnitatea. Aceştia nu înţeleg ce acunde acest cuvânt.

La emisiunea „Ţara lui Dogaru”, Bujor a declarat că profesorii se fac vinovaţi de faptul că acceptă lunar sume de bani de la părinţi.

Specificul conţinuturilor web (agenţii de ştiri) în perioadele electorale

Specificul conţinuturilor web (agenţii de ştiri) în perioadele electorale

Jurnalismul şi politica

                                                        Echidistanţă vs interes

Lumea jurnalismului este una dinamică, interesantă şi mereu la modă. Mass-media presupun echidistanţă şi transparenţă. Astăzi, după cum afirma Claudiu Săftoiu, putem vorbi despre o „căsătorie în divorţ continuu” a ziaristicii şi a politicii.

Despre situaţia jurnalismului autohton şi dacă e posibilă o eventuală căsătorie a acestuia cu politica, aflăm de la Luminiţa Tătaru, studentă în anul 3 la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Luminiţa e specializată în Jurnalism Politic şi lucrează în calitate de reporter la Publika TV. 7 aprilie aduce inceritudine, dar pentru ea aceasta e ziua în care i s-a deschis o ferestruică în dinamismul jurnalistic. Atunci a fost angajată. Faptul că este o studentă perseverentă a propulsat-o în câmpul muncii ziaristice.

- De ce ai ales să lucrezi la Pulika TV?    

- Eu nu fac publicitate la Publika, dar cel putin politica ei nu contravine principiilor mele.

- Cum reuşeşti să faci şi studii, dar să mai şi lucrezi?

- Încerc... Dacă vrei să obţii ceva, trebuie să faci unele sacrificii. Am mai puţin timp liber pentru mine, dar voi avea la bătrâneţe. Uneori lipsesc la ore,alteori de la serviciu.

-  Potrivit Barometrului Opiniei Publice, şomajul îngrijorează cel mai mult populaţia Republicii Moldova în special tinerii, cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani (15,5%). Şomajul ocupă al 3-lea loc şi este întrecut de sărăcie şi preţuri.  Tinerii  spun că nu sunt posturi vacante şi de aceea nu lucrează de îndată ce termină facultatea. Tu ai un serviciu, deşi mai eşti studentă. Atunci, de ce este nemulţumită generaţia tânără?

- Pentru că nu vrea să lucreze.  Aşteaptă să fie dădăcită şi ofertele de lucru să le bată la uşă. Dar viaţa nu e roz ca în basme. Trebuie să lupţi, să baţi la uşi, chiar dacă ţi se închide.  Generaţia tânară e prea lenoasă ca să obţină ceva!

- Deşi nu sunt de acord cu politica pe care-o promovează postul de radio, TV sau ziarul  unde-şi desfăşoară activitatea, tinerii continuă să lucreze. Tot lenea e de vină că nu vor să se implice?

- Nu. Dar, Slava Domnului, avem nu doar un post Tv, radio, sau ziar. Fiecare se poate regăsi în unul din ele.

- Majoritatea dintre cei tineri afirmă că aşa-zisa "mentalitate" a unităţii media unde lucrează este una "învechită". Cu toate acestea, ei nu înaintează schimbarea, dar se adaptează. De ce?

- Eu nu am ajuns în aşa un mediu, din fericire. Am marele noroc să lucrez într-un colectiv tânar, care este dornic de schimbări, iar fiecare propunere este analizată şi implementată,  dacă are temei.

- Crezi că de vină e mentalitatea post-sovietică, unde schimbarea nu era binevenită?

- Nu, nu cred. De vină e însuşi omul.  Acesta dacă ar vrea ceva tare, ar obţine:  "Nu există nu pot, există nu vreau!"

- Un jurnalist care se respectă pe sine trebuie să fie de acord (sau să respecte) cu politica editorială a unităţii media unde lucrează?

- Depinde  dacă aceasta coincide cu interesele şi aspiraţiile sale.  E nevoie de nişte norme.

- Aici şi vroiam să ajung. Cum crezi, tinerii se angajează la un ziar, radio sau TV pentru că împărtăşesc aceeaşi concepţie? Sau e vorba de experienţă şi, nu în ultimul rând, bani (care plăteşte mai bine)?

- Faptul că se plătesc mulţi bani, nu garantează că tinerii vor fi primiţi cu braţele deschise acolo. Ştiu că majoritatea celor ce se duc la M1, o fac pentru experienţă şi pentru a fi vedete.  Doar M1 are acoperire naţională.  Aici depinde de fiecare în parte: cineva se angajeaza pentru a acumula experienţă ( ca şi mine, de altfel), unii -  pentru a fi angajati, pur şi simplu, alţii sunt de acord cu politica redacţiei.

- Dar care sunt criteriile de angajare a unităţilor media?

- Hm,  interesantă întrebare!  Cred că  mult face prima impresie pe care o laşi la interviu. Dacă ai reuşit să fii la înălţime, chiar dacă ai un CV slăbuţ.

- Tu, de exemplu, în baza căror criterii ai fost angajată?

- Păi, nu ştiu sigur... Cel puţin,  în comparaţie cu cei care veneau , am răspuns corect la întrebările actuale ale acelui moment .

- Întrebări de genul?

- Cine e Ministrul Sănătăţii, cine e Vicepreşedintele PL,  cine e Gumeniţă… M-au mai întrebat ce experienţă am şi ce cunoştinţe în domeniul IT. Şi cel mai important e că nu am tăcut nici o clipa.  Vorbeam  şi vorbeam...

- Acum eşti o jurnalistă începătoare. Această profesie presupune multe riscuri. Le-ai înfruntat până acum?

- Da.  Multă responsabilitate şi cunoştinţe.

- Dar riscuri la propriu?

- Dacă greşeşti un nume, e deja o problem.  Fie chiar şi o literă.

- În anul 2 de facultate ai făcut specializazea în jurnalism politic. De ce?

- Mă atrage politicul. E ceva urât şi asta presupune mai mult risc în materialele ce le faci.

- Tot mai la modă e ca jurnaliştii să se facă politicieni, purtători de cuvânt ai oamenilor politici. Crezi că încalcă o etică profesională sau, mai degrabă, o etică morală?

- Cred ca şi una, şi alta. Nu poţi sa le faci pe ambele odata sau cu aceiaşi dedicare de altădată şi iese ceva urât. Fiind jurnalsit, ai vrea să scrii ceva  ce politicianul ar vrea să ascundă. Purtător de cuvânt presupune să ascunzi ceea ce politicianul vrea şi apare un conflict interior.

- De multe ori, ziariştii sunt acuzaţi de partizanat politic. Poate să fie căsătorie între jurnalism şi politică? Sau e una "în divorţ continuu"?

- Căsătorie -  nicidecum! Trebuie să fie o altfel de relaţie - de concurenţă,  de duşmănie chiar. Ceea ce unul vrea, altul să nu-i ofere.

- Jurnaliştilor li se spun tot mai des "câini turbaţi" sau "draci neobrăzaţi". De ce? Au întrecut limita decenţei sau o societate post-sovietică nu este obişnuită cu omniprezenţa mass - media?

- Cred că aceste calificative sunt exagerate. Şi, deşi  fiecare are dreptul la opinie, aceasta trebui să aibă o limită. Asta nu e motiv ca jurnaliştii să-şi sisteze activitatea. Ba, din contra, asta trebuie să îi motiveze să deconspireze ceea ce  mulţi ar vrea să  nu se afle. Asta le e meseria.

- Da, dar în trecut ei nu erau numiţi aşa. Asta s-a întâmplat când societatea a păşit pe calea democraţiei, iar libertatea de expresie a căpătat aripi.

- Da,  poate că  şi democratizarea e un motiv. Dar, poate că şi influenţa vocabularului:  apar mai mulţi “termeni”.

- Ce părere ai despre jurnaliştii care apar pe listele electorale ale partidelor politice?

- Aceştia nu sunt deja jurnalişti. Politician şi journalist - sunt termeni incompatibili. Dacă te referi la listele PCRM, cu Starâş şi celălat, nu cred că necesită comentarii...  Moldova e ţara Paradoxului, nu?

- Este, în aceste caz, mass - media a 4-a putere în stat?

- Aş parafraza-o pe doamna Stepanov: mass-media e PRIMA PUTERE.

- Rezultă că în RM nu există jurnalism echidistant şi independent?

- Eu nu am afirmat asta. Avem jurnalism, care se dezvoltă pe calea cea dreptă.

- Bine, pun altfel întrebarea: poţi face în RM jurnalism independent şi echidistant?

- La moment, da, chiar dacă e campanie electorală.

- Ce-i lipseşte jurnalismului autohton?

- Tineri  să vreie să se implice.

- Doar?

- Da. Tineri cu o dorinţă de nestăvilit, cu o imaginaţie bună şi cu principii bine puse la punct, adică cu o verticalitate, ce greu  ar putea fi răsturnată.

- Ce notă, de la 1 la 10, ai acorda jurnalismului din RM?

- Un 8 slăbuţ.

- Luminiţa, mulţumesc pentru timpul acordat. Mi-a făcut plăcere să discut cu tine despre lacunele jurnalismului autohton. Să sperăm că acesta să divorţeze de politică. Ţie curaj şi succes!

- Şi mie mi-a făcut plăcere. Mulţumesc.

Nu citesc, nu sunt sexy!

                                                     Citesc, deci sunt Sexy!

E joi seară. E gălăgie. E bună dispoziţie. Nu e week-end, dar tot mai mulţi tineri roiesc pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se-ndreaptă spre Librăria din Centru. Înăuntru – miros de cărţi,, de cunoştinţe şi lume multă. Nici o dată librăria n-a avut atâţia vizitatori.

Domnişoarele Ionela şi Sanda verifică microfonul, iar ceilalţi aşteaptă entuziasmaţi şi curioşi. „Am lansat campania „Citesc, deci sunt Sexy!” . Vrem să promovăm acest mesaj, pentru a asocia cititul cu o activitate care te ajută să creşti, să-ţi dezvolţi vocabularul şi să devii cult. Contrar percepţiei generale, cititul nu este ruşinos sau doar pentru tocilari, iar a citi în public este ok şi frumos” . Cu acest mesaj, Ionela Costachi dă startul campaniei sociale pentru promovarea lecturii în rândurile tinerilor din RM. Ca mai târziu să povestească că ideea de a numi campania aşa le-a venit spontan, iar în zilele noastre să citeşti ar putea să însemne să fii sexy.

Printre mulţime apare scriitorul Emilian Gălaicu – Păun. E foarte vesel şi mândru că s-au adunat mulţi tineri care citesc.

Studentele Sanda şi Ionela vorbesc despre cele 8 tipaje de cititori ai secolului 21. Lumea zâmbeşte. Unii se regăsesc printre ele: frumosul adormit, domnişoara ALIBI, bureţelul cititor...

E trecut peste jumătate de oră, iar lumea nu încetează să vină. Nu sunt obişnuiţi cu această formă neconvenţională de lansare a unei campaniii. Moldova n-a mai văzut aşa ceva.

Spre uimirea tuturor care aşteaptă s-o vadă pe Geta Burlacu în calitate de invitat special, Vali Boghean îşi acordează chitara. Sala cântă împreună cu el. Se aud două voci: „ - Cântă live! Are voce!” „ – E moldovean?” Nici cu live-ul moldovenii nu sunt obişnuiţi. Dacă are voce, îl cataloghează ca de peste Prut.

E joi seara. Nu e week-end. Tineri veseli şi mulţi. Mulţimea parcă şi-a dat seama că trebuie să se preocupe de interior la fel de mult cât de exterior:”Unii cred că dacă citeşti nu e sexy. Eu cred că nu este adevărat”,a specificat Mia Guzun.

Campania „Citesc, deci sunt Sexy!” a fost iniţiată acum 4 luni pe reţeaua de socializare on – line – Facebook, de către doauă studente – Ionela Costachi şi Sanda Cojocaru. Acestea au propus şi celorlalţi membri ai reţelei să-şi schimbe poza de profil cu una în care  citesc şi să adauge sloganul campaniei. Apoi fiecare au recomandat titluri de cărţi. La flash – moburile on – line au participat 400 de persoane. În prezent campania are 3100 de membri.Lansarea a fost susţinută de GH. Erizanu, directorul editurii „Cartier” şi care a pus localul la dipoziţie.