"Cine va lega clopoţelul?"

Analiza articolului

„Cine va lega clopoţelul?”

Constantin Tănase în articolul (editorialul) „Cine va lega clopoţelul?”, publicat în numărul 215 (1189) din 27 noiembrie 2009, la rubrica „Istoria ieroglifică”, dezbate problema împotrivirii plecării de la putere a fracţiunii PCRM, mai exact al liderului acesteia, Vladimir Voronin, cît şi a neputinţei Alianţei pentru Integrare Europeană de a păşi ferm pe făgaşul democraţiei, fără a avea „frica” unui eventual „atac” din partea comuniştilor.

Tănase este cunoscut ca un redutabil „director de opinie”. Editorialele sale posedă o valoare intelectuală majoră, o poziţie morală şi civică. Metaforele şi epitetele „zburdă liber”, iar firul desfăşurării „curge lin şi firesc”. Optează pentru toleranţă „ideologică” şi diversitatea de opinii.Editorialul destul de rigid îl poate transforma din simplă analiză a evenimentelor într-un monolog adresat cititorului. Scrie cu virtuozitate şi rafinament literar, cu rigoare şi luciditate.

Petru Hadârcă spunea: „Îmi place să descopăr în scrisul său „cîte o floare de cireş aninată într-o virgulă”, să surprind sub o propoziţie „cîte o potîrniche care cloceşte tăceri de aur” şi aştept cu răsuflarea întretăiată apariţia „unui cal la poalele unui alineat să pască iarba verde”.

Titlul („Cine va lega clopoţelul?) este o întrebare retorică, fiindcă conţine o interogaţie la care autorul nu aşteaptă răspuns.Constantin Tănase se intreaba pe sine însuşi cine va avea curajul să înfrunte „cotoiul îmbătrînit” (Voronin) şi această interogare poate servi drept imbold pentru Alianţă „de-a lua taurul de coarne”.

Articolul e structurat în 2 alineate. Ideile principale sunt: Voronin, îmbătrînit şi depăşit la toate capitolele, sperie noua guvernare prin simpla lui prezenţă. Nimeni (din reprezentanţii Alianţei) n-are curajul să schimbe situaţia, învingîndu-şi temerile şi zădărnicind planurile meschine ale „cotoşmanului îmbătrînit” (Voronin).

Putem observa contrastul ca procedeu  de stil: Voronin - reprezentat prin „motănoi îmbătrînit” şi Alianţa - prin „şoricime”. S-a folosit inversiunea, schimbîndu-se topica normală a cuvintelor în frază: „îmbătrînitul pisoi”, „somnorosul pisoi”.

Interogările folosite („...cine-i va lega pisoiului clopoţelul?”) ne fac să înţelegem că-i o întrebare retorică, de fapt. Cele 3 puncte (...) de la sfîrşitul propoziţiei: „Nici un şoricel nu dorea să arişte să se apropie de îmbătrînitul pisoi, ca să-i lege clopoţelul de gât...”, denotă o decepţionare (privind atitudinea Alianţei).

Prin arhaismele „cotoi”, „cotoşman” se aprofundează intrarea în fabulă, adică caracterul fabulist al articolului.

Reluarea ideii „...să-i lege de gât clopoţelul”, „...va lega pisoiului clopoţelui” reprezintă un laitmotiv (este folosit pentru a pătrunde în esenţa problemei tratate).

„Cotoşman bătrîn, năpîrlit şi depăşit la toate capitolele este o gradaţie ascendentă, utilizată spre a intensifica neajunsurile lui Voronin.

Repetarea cuvintelor „Dacă se preface că doarme?”, „...şi vom şti că motănoiul nu doarme”, „...ca să-i lege clopoţelul de gât”, „nimeni n-are curajul să-i lege clopoţelul de gât” la sfîrşitul frazelor/propoziţiilor este o epiforă, folosită cu scopul de-a intensifica laitmotivul (ideea principală).

Enunţ reflexiv: „În fabulă, precum se ştie, nu se dă totul mură în gură, ci numai se sugerează...” (este un adevăr valabil). A lăsat publicul (cititorii) să intre singuri în esenţa articolului.

„Motănoi politic, îmbătrînit şi învechit în rele”, „cotoşman bătrîn , năpîrlit şi depăşit la toate capitolele” este o enumerare,utilizată, la fel, pentru a concretiza cusururile.

În acest articol predomină şi comicul: „Dacă noaptea, cînd în bucătărie e beznă ca în nucă, treci pe lîngă el şi el te înhaţă?” hazul acesta ne face să înţelegem  cât de imprevizibil poate fi Vladimir Voronin.

Eufemism: „învechit în rele” (se-ascunde cuvîntul răutăcios).]

Cuvintele „să-i lege clopoţelul de gît” au devenit un clişeu, deoarece sunt folosite excesiv.

„Nu se dă mură în gură”- expresie frazeologică.

Fiindcă acest articol este o povestire alegorică, se întrebuinţează des personificarea: „şoricelul a propus”, „şoriceii au deliberat”, i-a venit şoricelului în căp’şor o idee genială”.

Comparaţia „beznă ca în nucă” denotă (apreciază) caracterul politicii în RM.

Prin „un cotoşman bătrîn, năpîrlit şi depăşit la toate capitolele stresa şoricimea prin simpla lui prezenţă se face aluzie la Voronin şi Alianţă.

„Îmbătrînitul pisoi” este o aluzie la Voronin.La fel şi „stă câte un motănoi politic, îmbătrînit şi învechit în rele, care doar încurcă şi frînează mişcarea înainte a şoricimii politice, dar nimeni n-are curajul să-i lege un clopoţel de gît” este o a luzie la „beţele în roate” pe care le pune Voronin Noii Alianţe.

Tănase n-a tratat cu sarcasm politica comuniştilor, ci prin intermediul acestei povestiri alegorice a lăsat să se înţeleagă de la sine.