вторник, 9 ноября 2010 г.

Jurnalismul şi politica


                                                        Echidistanţă vs interes
Lumea jurnalismului este una dinamică, interesantă şi mereu la modă. Mass-media presupun echidistanţă şi transparenţă. Astăzi, după cum afirma Claudiu Săftoiu, putem vorbi despre o „căsătorie în divorţ continuu” a ziaristicii şi a politicii.
Despre situaţia jurnalismului autohton şi dacă e posibilă o eventuală căsătorie a acestuia cu politica, aflăm de la Luminiţa Tătaru, studentă în anul 3 la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Luminiţa e specializată în Jurnalism Politic şi lucrează în calitate de reporter la Publika TV. 7 aprilie aduce inceritudine, dar pentru ea aceasta e ziua în care i s-a deschis o ferestruică în dinamismul jurnalistic. Atunci a fost angajată. Faptul că este o studentă perseverentă a propulsat-o în câmpul muncii ziaristice.
- De ce ai ales să lucrezi la Pulika TV?    
- Eu nu fac publicitate la Publika, dar cel putin politica ei nu contravine principiilor mele.
- Cum reuşeşti să faci şi studii, dar să mai şi lucrezi?
- Încerc... Dacă vrei să obţii ceva, trebuie să faci unele sacrificii. Am mai puţin timp liber pentru mine, dar voi avea la bătrâneţe. Uneori lipsesc la ore,alteori de la serviciu.
-  Potrivit Barometrului Opiniei Publice, şomajul îngrijorează cel mai mult populaţia Republicii Moldova în special tinerii, cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani (15,5%). Şomajul ocupă al 3-lea loc şi este întrecut de sărăcie şi preţuri.  Tinerii  spun că nu sunt posturi vacante şi de aceea nu lucrează de îndată ce termină facultatea. Tu ai un serviciu, deşi mai eşti studentă. Atunci, de ce este nemulţumită generaţia tânără?
- Pentru că nu vrea să lucreze.  Aşteaptă să fie dădăcită şi ofertele de lucru să le bată la uşă. Dar viaţa nu e roz ca în basme. Trebuie să lupţi, să baţi la uşi, chiar dacă ţi se închide.  Generaţia tânară e prea lenoasă ca să obţină ceva!
- Deşi nu sunt de acord cu politica pe care-o promovează postul de radio, TV sau ziarul  unde-şi desfăşoară activitatea, tinerii continuă să lucreze. Tot lenea e de vină că nu vor să se implice?
- Nu. Dar, Slava Domnului, avem nu doar un post Tv, radio, sau ziar. Fiecare se poate regăsi în unul din ele.
- Majoritatea dintre cei tineri afirmă că aşa-zisa "mentalitate" a unităţii media unde lucrează este una "învechită". Cu toate acestea, ei nu înaintează schimbarea, dar se adaptează. De ce?
- Eu nu am ajuns în aşa un mediu, din fericire. Am marele noroc să lucrez într-un colectiv tânar, care este dornic de schimbări, iar fiecare propunere este analizată şi implementată,  dacă are temei.
- Crezi că de vină e mentalitatea post-sovietică, unde schimbarea nu era binevenită?
- Nu, nu cred. De vină e însuşi omul.  Acesta dacă ar vrea ceva tare, ar obţine:  "Nu există nu pot, există nu vreau!"
- Un jurnalist care se respectă pe sine trebuie să fie de acord (sau să respecte) cu politica editorială a unităţii media unde lucrează?
- Depinde  dacă aceasta coincide cu interesele şi aspiraţiile sale.  E nevoie de nişte norme.
- Aici şi vroiam să ajung. Cum crezi, tinerii se angajează la un ziar, radio sau TV pentru că împărtăşesc aceeaşi concepţie? Sau e vorba de experienţă şi, nu în ultimul rând, bani (care plăteşte mai bine)?
- Faptul că se plătesc mulţi bani, nu garantează că tinerii vor fi primiţi cu braţele deschise acolo. Ştiu că majoritatea celor ce se duc la M1, o fac pentru experienţă şi pentru a fi vedete.  Doar M1 are acoperire naţională.  Aici depinde de fiecare în parte: cineva se angajeaza pentru a acumula experienţă ( ca şi mine, de altfel), unii -  pentru a fi angajati, pur şi simplu, alţii sunt de acord cu politica redacţiei.
- Dar care sunt criteriile de angajare a unităţilor media?
- Hm,  interesantă întrebare!  Cred că  mult face prima impresie pe care o laşi la interviu. Dacă ai reuşit să fii la înălţime, chiar dacă ai un CV slăbuţ.
- Tu, de exemplu, în baza căror criterii ai fost angajată?
- Păi, nu ştiu sigur... Cel puţin,  în comparaţie cu cei care veneau , am răspuns corect la întrebările actuale ale acelui moment .
- Întrebări de genul?
- Cine e Ministrul Sănătăţii, cine e Vicepreşedintele PL,  cine e Gumeniţă… M-au mai întrebat ce experienţă am şi ce cunoştinţe în domeniul IT. Şi cel mai important e că nu am tăcut nici o clipa.  Vorbeam  şi vorbeam...
- Acum eşti o jurnalistă începătoare. Această profesie presupune multe riscuri. Le-ai înfruntat până acum?
- Da.  Multă responsabilitate şi cunoştinţe.
- Dar riscuri la propriu?
- Dacă greşeşti un nume, e deja o problem.  Fie chiar şi o literă.
- În anul 2 de facultate ai făcut specializazea în jurnalism politic. De ce?
- Mă atrage politicul. E ceva urât şi asta presupune mai mult risc în materialele ce le faci.
- Tot mai la modă e ca jurnaliştii să se facă politicieni, purtători de cuvânt ai oamenilor politici. Crezi că încalcă o etică profesională sau, mai degrabă, o etică morală?
- Cred ca şi una, şi alta. Nu poţi sa le faci pe ambele odata sau cu aceiaşi dedicare de altădată şi iese ceva urât. Fiind jurnalsit, ai vrea să scrii ceva  ce politicianul ar vrea să ascundă. Purtător de cuvânt presupune să ascunzi ceea ce politicianul vrea şi apare un conflict interior.
- De multe ori, ziariştii sunt acuzaţi de partizanat politic. Poate să fie căsătorie între jurnalism şi politică? Sau e una "în divorţ continuu"?
- Căsătorie -  nicidecum! Trebuie să fie o altfel de relaţie - de concurenţă,  de duşmănie chiar. Ceea ce unul vrea, altul să nu-i ofere.
- Jurnaliştilor li se spun tot mai des "câini turbaţi" sau "draci neobrăzaţi". De ce? Au întrecut limita decenţei sau o societate post-sovietică nu este obişnuită cu omniprezenţa mass - media?
- Cred că aceste calificative sunt exagerate. Şi, deşi  fiecare are dreptul la opinie, aceasta trebui să aibă o limită. Asta nu e motiv ca jurnaliştii să-şi sisteze activitatea. Ba, din contra, asta trebuie să îi motiveze să deconspireze ceea ce  mulţi ar vrea să  nu se afle. Asta le e meseria.
- Da, dar în trecut ei nu erau numiţi aşa. Asta s-a întâmplat când societatea a păşit pe calea democraţiei, iar libertatea de expresie a căpătat aripi.
- Da,  poate că  şi democratizarea e un motiv. Dar, poate că şi influenţa vocabularului:  apar mai mulţi “termeni”.
- Ce părere ai despre jurnaliştii care apar pe listele electorale ale partidelor politice?
- Aceştia nu sunt deja jurnalişti. Politician şi journalist - sunt termeni incompatibili. Dacă te referi la listele PCRM, cu Starâş şi celălat, nu cred că necesită comentarii...  Moldova e ţara Paradoxului, nu?
- Este, în aceste caz, mass - media a 4-a putere în stat?
- Aş parafraza-o pe doamna Stepanov: mass-media e PRIMA PUTERE.
- Rezultă că în RM nu există jurnalism echidistant şi independent?
- Eu nu am afirmat asta. Avem jurnalism, care se dezvoltă pe calea cea dreptă.
- Bine, pun altfel întrebarea: poţi face în RM jurnalism independent şi echidistant?
- La moment, da, chiar dacă e campanie electorală.
- Ce-i lipseşte jurnalismului autohton?
- Tineri  să vreie să se implice.
- Doar?
- Da. Tineri cu o dorinţă de nestăvilit, cu o imaginaţie bună şi cu principii bine puse la punct, adică cu o verticalitate, ce greu  ar putea fi răsturnată.
- Ce notă, de la 1 la 10, ai acorda jurnalismului din RM?
- Un 8 slăbuţ.
- Luminiţa, mulţumesc pentru timpul acordat. Mi-a făcut plăcere să discut cu tine despre lacunele jurnalismului autohton. Să sperăm că acesta să divorţeze de politică. Ţie curaj şi succes!
- Şi mie mi-a făcut plăcere. Mulţumesc.

Комментариев нет:

Отправить комментарий